Ingineriile financiare folosite de Vîntu pentru „reciclarea” banilor obținuți din delapidarea FNI

Tribunalul București l-a condamnat, în 9 februarie, pe Sorin Ovidiu Vîntu la șase ani și patru luni de închisoare, în dosarul devalizării Fondului Național de Investiții (FNI).

Judecătorul de la Tribunalul București care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arăta, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăților în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate proveniență infracțională”.

Potrivit instanței, deși știa că banii erau proveniți din delapidarea săvârșită de Nicolae Popa, infracțiune pentru care acesta a și fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns și disimulat această sumă prin multiple operațiuni de dispoziție și de circulație a proprietății unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conținut ale infracțiunii de spălare a banilor.

Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienței, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societățiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăți ce cumpărau unități de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziționate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de proveniență infracțională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăți comerciale aparținând tot acestuia, dar și prin crearea de depozite și transferuri repetate între inculpat și conturile SC Gelsor SA.

„Deși procurorul a reținut că fapta inculpatului având ca obiect material sume de bani provenite din infracțiunea de înșelăciune realizează elementele de conținut constitutiv ale infracțiunii (…), instanța constată și (…) că sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor, inculpatul a efectuat activități, manopere de ascundere, de disimulare a adevăratei naturi a bunurilor incorporale (…), neputându-se reține că acesta doar a dobândit, deținut sau folosit bunul de la făptuitorul infracțiunii principale sau de la un intermediar știind că bunul dobândit provine din infracțiunea principală, argumente în raport de care se va proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul menționat”, a notat judecătorul în motivare.

Instanța a mai reținut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obținute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună și patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu mențiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Prețul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub prețul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligația de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.

În opinia judecătorului, aceste împrejurări „conduc la concluzia existenței unui singur factor (ori nucleu) decizional în cazul întregului circuit civil cu aparență de licit, scopul acestui circuit constituindu-l ascunderea originii nelegale a sumelor de proveniență (sume cu care inculpatul a creditat SC G. SA)”.

Instanța mai arată că, tot pentru a ascunde banii obținuți ilegal, în încheierea circuitului financiar fraudulos și în vederea înlăturării lui Vîntu din această inginerie financiară aparent legală, imobilele erau vândute unor persoane fizice sau juridice de bună-credință, „acesta fiind momentul închiderii circuitului fraudulos și epuizării infracțiunii de spălare a banilor (aceste ultime vânzări realizându-se în intervalul 2001-2008)”.

Judecătorul a precizat în motivare că „absența reținerii calității de autor ori participant la comiterea infracțiunii de înșelăciune în ceea ce-l privește pe inculpat nu poate conduce la concluzia lipsei calității acestuia de subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor provenind din infracțiunea de înșelăciune (…) și nici la concluzia nevinovăției inculpatului la comiterea acestei fapte”.

În ce privește infracțiunea de instigare la delapidare, judecătorul notează în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbușirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiții, ci activității infracționale desfășurate de inculpații față de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceștia fiind și Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înșelăciune și delapidare.

Astfel, arată judecătorul de la Tribunalul București, prin hotărâre definitivă a instanței s-a reținut că pagubele produse FNI de către Nicolae Popa s-au datorat, pe de o parte, subscrierii de unități de fond neachitate și ulterior răscumpărate, precum și răscumpărărilor de unități de fond (inclusiv a celor neachitate) la valori majorate artificial. Mai mult, din conținutul actelor de urmărire penală a reieșit că sumele de bani răscumpărare de pe carnetul de investitor în urma săvârșirii infracțiunii de delapidare de către Nicolae Popa au fost folosite de Sorin Ovidiu Vîntu pentru achiziționarea de imobile, retrageri de numerar sau pentru activitățile curente ale societăților aflate în coordonarea acestuia.

Instanța a mai reținut și că, potrivit acuzării, pentru o perioadă de timp, prin acțiunile sale comise după prăbușirea FNI, respectiv până în aprilie 2003, Sorin Ovidiu Vîntu a tăinuit sumele de bani delapidate de Nicolae Popa, pentru ca apoi să-l favorizeze pe acesta, deși știa că Popa a fost condamnat.

De asemenea, din faptele prezentate de procurori și reținute de instanță, rezultă că, din convorbirile telefonice purtate la sfârșitul anului 2009 și începutul anului 2010 între Sorin Ovidiu Vîntu și Nicolae Popa reiese că adevăratul beneficiar al sumelor de bani delapidate a fost omul de afaceri. Procurorii au menționat în actul de sesizare a instanței și faptul că aceste convorbiri atestă promisiunile făcute de Vîntu lui Popa „pe parcursul săvârșirii faptelor de delapidare de către acesta din urmă că îl va ajuta să se sustragă eventualelor cercetări și că va ascunde sumele de bani obținute din fraudarea FNI”.

Instanța a menționat însă că situația prezentată de anchetatori constituie componenta faptei reținute și calificate ca fiind spălare a banilor provenind din înșelăciune, neavând legătură cu instigarea la infracțiunea de delapidare.

„Instanța reține că pentru existența instigării ca formă a participației penale se cer a fi îndeplinite mai multe condiții, printre acestea regăsindu-se și cea referitoare la efectuarea unor activități de determinare din partea instigatorului față de instigat. Această determinare presupune o operație de transplantare, de inoculare în conștiința instigatorului a hotărârii de a săvârși o faptă prevăzută de legea penala. Mijloacele instigatorului prin care se obține determinarea instigatului pot fi dintre cele mai diverse, de la rugăminți, îndrumări, promisiuni, oferiri de cadouri , până la constrângerea instigatului”, a precizat judecătorul.

Instanța a luat în considerare, în stabilirea pedepsei, și faptul că de la data comiterii faptelor până la judecarea cauzei au fost schimbări legislative în ce privește incriminarea faptelor de delapidare și spălare a banilor, astfel că trebuie avută în vedere legea mai favorabilă în această cauză.

Astfel, judecătorul a dispus condamnarea lui Sorin Ovidiu Vîntu la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru spălare de bani și achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanța a dispus ca omul de afaceri să execute șase ani și patru luni de detenție.

De asemenea, judecătorul de la Tribunalul București a dispune confiscarea de la Vîntu a echivalentului în lei a sumei de 7.289.406 de dolari, sumă supusă procesului de spălare a banilor, și a menținut sechestrul asigurător pus de către procurori.

Decizia a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel București, care va da o decizie definitivă în acest caz.

În prezent, Sorin Ovidiu Vîntu se află în libertate, după ce, în 19 noiembrie 2014, Tribunalul Ilfov a decis liberarea sa condiționată, în dosarul în care a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru că l-a favorizat pe Nicolae Popa, condamnat în 2006 în legătură cu prăbușirea Fondului Național de Investiții.

În dosarul privind devalizarea FNI, Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată în 24 septembrie 2012, fiind acuzat de spălare de bani și instigare la delapidare.

Cercetările din dosar penal au avut ca punct de plecare ancheta organele judiciare în dosarele penale referitoare la devalizarea Fondului Național de Investiții, Băncii Agricole, Băncii de Investiții și Dezvoltare și Baăncii Române de Scont.

„În urma analizei asupra actelor de urmărire penală efectuate, parte dintre ele finalizate prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive, s-au stabilit punctele de convergență, care se situează pe următoarele paliere: activitățile ilicite au fost derulate prin intermediul societăților comerciale membre ale Grupului „Gelsor” (Gelsor SA, SOV Invest SA, Imobiliar Network SA, Vîntu Sorin Ovidiu Company SRL, Gelsor IT SA etc.), deținute și administrate, prin persoane interpuse, de Vîntu Sorin Ovidiu; principalul beneficiar al sumelor de bani constituite în prejudicii aduse bugetului de stat și/sau companiilor având capital de stat a fost Vîntu Sorin Ovidiu; succesiunea faptelor de natură infracțională cercetate în dosarele penale are o consistență internă puternică, redată atât prin congruența metodelor și persoanelor avute în vedere, cât și prin dependența faptelor de contextul creat prin diverse mijloace de Vîntu Sorin Ovidiu”, precizau procurorii, la trimiterea în judecată a omului de afaceri.

Potrivit probelor de la dosar, Vîntu, din aprilie 2003 și până în 2012, știind că suma de 23.572.104 de lei, echivalentul a 6.765.234 de dolari la data prăbușirii Fondului Național de Investiții, provine din săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune comise în frauda investitorilor FNI, a dobândit, deținut și folosit bunuri imobile, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor.

Sorin Ovidiu Vîntu a mai fost condamnat la un an de închisoare pentru șantajarea lui Sebastian Ghiță.

Vîntu a stat în penitenciar din 21 iunie 2012 până în 1 mai 2013, pentru pedeapsa de un an de închisoare, și din 25 ianuarie până în 19 noiembrie 2014, pentru cea de-a doua condamnare, pentru favorizarea lui Nicolae Popa.

La jumătatea lunii iulie 2014, Vîntu a primit o nouă condamnare: șase ani și două luni de închisoare, în dosarul Petromservice. Decizia nu este însă definitivă.